In arhitectura romanica domina planul bazilical, in cruce latina. El prezinta o dezvoltare inedita a corului si a transeptului, care poate raspunde  necesitatilor liturgice si cresterii numarului de pelerini. Pentru acoperis, sarpanta de lemn sustinuta de stalpi ramane preponderenta in Sfantul Imperiu, Italia meridionala si regiunile invecinate. Acest tip de acoperis permite strapungerea zidurilor edificiilor, prin deschizaturi largi.

In restul Europei, pentru acoperirea intregii constructii se foloseste piatra. Sunt utilizate trei tipuri de acoperis; bolta in leagan (in plin cilindru sau frant), bolta in cruce si cupola.

Bolta in leagan este un semicilindru din piatra asezat deasupra navei. In unele edificii, arcurile dublouri, sprijinite pe pilastri, ajuta la sustinerea boltii, formand astfel travee. Cand bolta este in plin cilindru, impingerile se transmit orizontal, spre exterior. Atunci cand leaganul este frant, impingerile sunt repartizate spre exterior si pe verticala, spre baza zidurilor.

Reechilibrarea acestor impingeri permite inaltarea edificiului, adoptandu-se mai multe solutii. O prima solutie consta in a sustine impingerile boltii, fie prin ziduri groase, fie prin adaugarea de nave laterale, care se ridica pana la inaltimea acestei bolti, ele insele sprijinite de contraforturi puternice.O alta solutie consta in a ridica, deasupra centrelor lateralelor, triforiumuri oarbe, care sprijina zidurile navei in partea de sus. 

Cu ajutorul boltii in cruce, formata din doua bolti in leagan care se intretaie in unghiuri drepte, cea mai importanta parte a impingerilor descarcandu-se pe pilastrii de la colturi, zidurile edificiilor pot fi larg strapunse cu deschideri.

Cupola se foloseste adesea pentru a acoperi intersectarea navei cu transeptul, cu scopul de a face spatiul sa para mai mare. Alteori, un sir de cupole asigura acoperirea intregului edificiu. Acest sistem de acoperire interzice amenajarea de naosuri laterale.