Debutul noului mileniu evidentiaza dinamica procesului de globalizare, cu implicatiile sale percepute in sfera social-economicului si, implicit, a activitatilor legate de practica arhitecturala.
Complexitatea acestui fenomen, coroborata cu extensia in plan determinativ a relatiilor de interdependenta ce se manifesta pe fondul unor convergente de crize fara precedent, a amplificat dezbaterile teoretice intr-o incercare de redefinire a rolului arhitecturii, in conditiile unei mult asteptate, prezise si favorizate transformari sau chiar restructurari, ce se suprapune unui interes major acordat problematicii comunicarii percepute la nivel de individ, grup sau societate.
          Schimbarile rapide, conjugate cu o dezvoltare haotica ce parcurge etape disjuncte in evolutia diverselor societati, pe fondul unei suprapuneri de tendinte subordoonate unor diverse interese de grup, fac ca evolutia acestui fenomen sa fie greu de anticipat pe termen lung.
       Impactul informational si fenomenul globalizarii au caracter ireversibil, antrenand si fenomenul arhitectural. In tot acest context exista ceva comun tuturor arhitectilor din tara noastra sau de oriunde?.
Fie ca este vorba de practica arhitecturala la modul concret, filtrata de apartenenta la o anumita cultura sau de afinitati conceptual determinative, contextualizarea acestui efort se realizeaza pe un teritoriu comun, printr-un dialog ce redefineste semificatia si dimensiunile spatiului arhitectural.
           Demersul incearca sa evidentieze fundamentele profesiei de arhitect, cautand sa formuleze un concept ce are in vedere raportarea tinerilor arhitecti la mesajul marilor personalitati din domeniu.
Arhitectura in contextul actual se defineste ca un spatiu cultural, structurat in baza unor elemente simbolice si a gandirii intuitive, evidentiand o dinamica in plan fizic sau ideatic, printr-un proces continuu de acumulare de informatii, ce armonizeaza tendintele globale cu valorile locale.
              Dialogul este solutia care poate evita un posibil impas, dialogul ne ajuta sa ne reamintim cine suntem si ce vrem, dialogul ne ajuta sa formulam un posibil raspuns provocarilor momentului, in acest demers pus in slujba omului. In arhitectura momentului regasim dialogul concretului cu virtualul, un dialog care pune in valoare valentele comunicationale ale arhitecturii. Arhitectura inseamna spatiu, iar spatiu nu exista fara timp. Incarcatura simbolistica a spatiului architectural, rezultantanta a modelarii sale de catre architect este perceputa favorabil la nivelul spatiilor ce favorizeaza dialogul.
           Parametrii spatiului arhitectural se recepteaza in limitele perceptie umane, semnificatia acestora raportandu-se unor repere evidentiate de acumularile succesive, intr-un parcurs strabatut de o multitudine de posibile trasee de comunicare, intr-o impletitura ce exprima ritm si echilibru
Aportul fiecaruia la acest posibil si necesar dialog, acumularile successive, fac posibila consolidarea acestei spatiu a cunoasterii, ca o structura deschisa, ce se reorganizeaza si redefineste permanent. Ingloband cunoasterea acumulata in timp, raportata scopurilor, constrangerilor si modalitatilor de definire a spatiului, aceasta retea comunicationala prin contributia personalitatilor momentului in domeniu, devine accesibila tinerei generatii.
              Acest proces este ireversibil si perfectibil in timp, tintinde catre o sfera absoluta a cunoasterii, o sfera ce se repozitioneaza continuu pe o traiectorie ce redescopera noi frontiere spatiale si tehnologice.
Dialogul ca modalitate de solutionare a diverselor provocari ale momentului se raporteaza si unor repere distincte ce definesc arhitectura momentului, rod al unor permanente cautari, respectiv tehnologia si preocuparile pentru dezvoltarea durabila.
         Parametrii determinativi ai demersului arhitectural propus accentueaza importanta socializarii ca modalitate de depasire a dificultatilor momentului, discursul personalitatilor in domeniu relationand intr-o rezultanta ce se doreste a marca pozitiv parcursul tinerei generatii (personalitatile arhitecturii romanesti participa la acest dialog prin intermediul unor materiale video posibile a fi vizionate cu ajutorul unor tablete postate in pavilionul amenajat) .
            Dialogul, schimbul de informatii ce pune in valoare elementele comune, comunicarea interdisciplinara, fac posibila depasirea rutinei, a blocajelor in plan teoretic, influentand semnificativ evolutia fenomenului architectural.

Zoom